Versuri in sirop

E totul rânduit să se întâmple

Cum să trăieşti frumos fără iubire,

Cum să visezi,să umbli,ori să zbori,

Cum să cuprinzi neliniştea din zori

Şi pacea din amurg dintr-o privire?

Cum să înoţi prin mările de flori,

Cum să te bucuri de îintreaga fire

Şi viaţa ta să-şi afle împlinire

Fără minunea care dă fiori?

E totul rânduit să se întâmple-

Cu simplitatea unei adieri-

Când de lumină sufletul se umple,

Dar dacă-n schimbul sterpei mângâieri

Gheţarii urii se ivesc la tâmple,

Nu-ţi vei afla iertarea nicăieri.

(G. Ţărnea)

Rugaciune de poet

Fă-mi Doamne rost de-o axiomă
Mai rezistentă la purtat,
Să pot răzbi,din vomă-n vomă,
Cu optimismul prescurtat…

Că-i prea pe dos ce se întâmplă
În lumea asta de consum.
Mi-au răsărit trei crini la tâmplă
Dar cum pot,Doamne,să-mi asum

Nemăsurata lor lumină –
Care nu pare-a scăpăta –
Fără o diplomă divină
Semnată chiar de mâna ta

De-aceea te şi-ntreb,Stăpâne
A tot ce-i încă mărginit,
După uitare,cum rămâne
Cu partea mea de infinit ?
(G. Tarnea)

Romanta negativa

N-a fost nimic din ce-a putut să fie,
Şi ce-a putut să fie s-a sfârşit…
N-a fost decât o scurtă nebunie
Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuţit!…

N-am fost decât doi călători cu trenul,
Ce ne-am urcat în tren fără tichete
Şi fără nici un alt bagaj decât refrenul
Semnalului de-alarmă din perete!…

Dar n-am putut călători-mpreună…
Şi fiecare-am coborât în câte-o gară,
Ca două veveriţe-nspăimântate de furtună -
Furtuna primei noastre nopţi de primăvară!

Şi-atâta tot!… Din ce-a putut să fie,
N-a fost decât un searbăd început
De simplu “fapt divers”, ce nu se ştie
În care timp şi-n care loc s-a petrecut!…
(Ion Minulescu)

Romanta meschina

Daca-ai crezut c-ar fi putut sa fie
Ceva mai mult decat ce-a fost, te-ai inselat!…
N-a fost decat un incepu de nebunie,
De care-ntamplator ne-am vindecat!…

N-a fost decat un zbor de triolete
Pe care un poet le-a scris in vis,
In cinstea celei mai frumoase fete,
Si-a-nnebunit de-ndata ce le-a scris!…

N-a fost decat ce nu se poate spune
Decat cu ochii-nchisi si pe-nnoptat,
In ritmul unui inceput de rugaciune
Pentru iertarea primului pacat!…

N-a fost decat ce-a trebuit sa fie,
Si, daca-a fost cu adevarat ceva,
N-a fost decat un strop de vesnicie
Deprins dintr-un meschin “et caetera”!..

(Ion Minulescu)