Exista in viatza atat de multe chestii marunte,sau nu,care ne ranesc atat de tare incat avem impresia ca nu ne vom reveni niciodata.
Asa si este!Cu fiecare moment critic,viatza ni se schimba,nu mai putem fi aceeasi pesoana,ceva se rupe si dispare,si ramanem cu un gol imens.
La un moment dat ne obisnuim cu durerea,ajunge sa faca parte din viatza noastra:).
De multe ori propriile noastre actziuni ne provoaca durerea si chiar daca suntem constientzi de faptul ca suferim din vina noastra,nu ne putem opri,reusind sa ne ranim sufletul.Riscam mult,caci ranile pot sa nu se cicatrizeze niciodata dar tot nu ne oprim..
Doare o palma pe care poate o primim,dar se uita!Doare o vorba negandita si spusa intr-un moment nefavorabil,doare foarte tare,dar la un moment dat o "inchidem" in "sertarelul cu amintiri" al sufletului nostru,si mergem mai departe!
Dar cat de tare doare iubirea?:)
Unii vor spune ca iubirea nu doare,caci prin definitie,atunci cand iubesti,nu mai conteaza nimic,traiesti clipa plina de fericire.Asa o fi?
Altzii ar spune si sustin ideea conform careia,iubirea doare atunci cand nu este impartasita.De acord!!! Atunci cand iubim,dar sentimentele nu ne sunt impartasite,trebuie sa luptam,sa aratam ca meritam sa fim iubitzi , sa luptam pana in momentul in care simtzim ca am facut tot posibilul,dar sa nu uitam sa ne oprim,daca nu vedem rezultate (pozitive sau negative).Daca vom continua,vom cadea in extrema,trebuie sa stim cand sa renuntzam.