Sunt o valiza … o valiza lasata de izbeliste pe un peron din gara … Vad in jur alte valize, dar eu sunt diferita de ele … Eu nu contin haine, carti, obiecte. Eu contin vise, amintiri, sentimente, emotii, trairi si ganduri.
Era dimineata cand ea si-a impachetat toate amintirile si a plecat … S-a trezit mai trista decat de obicei, si l-a privit cum dormea … Era ravasita, nu mai putea … trebuia sa plece … I-a lasat o scisoare pe pat, langa perna.
Apoi … a inceput sa caute in interiorul ei … Prima amintire pe care a gasit-o, a fost primul lor sarut … Nu i-a fost greu sa o gaseasca … era chiar acolo … langa inima ei … Zacea obosita si stearsa … De indata ce a gasit-o, a impachetat-o si a asezat-o frumos in interiorul meu …
A continuat sa caute … A gasit multe trairi, dar pe ea o intereseau doar cele care aveau legatura cu el … A gasit amintirea parfumului lui … a frumusetii ochilor lui … a intalnirii in ploaie … A incercat sa le impacheteze frumos, dar nu a reusit … Mainile ii tremurau, lacrimile ii curgeau, se simtea mult prea emotionata …
De indata ce s-a eliberat de toate amintirile, a trecut la ganduri … Si-a rascolit mintea … toate gandurile erau imprastiate: la dreapta un “Mi-a fost dor de tine” … la stanga un “Nu vreau sa mai aud de tine” … A gasit foarte multe ganduri, dar nu l-a gasit pe cel mai important … Cauta in nestire si nu reusea sa il gaseasca … In cele din urma, l-a gasit, acolo … in cel mai indepartat colt al mintii sale … Statea bolnav si prafuit: “Te iubesc”
Si-a indesat toate gandurile, amintirile si sentimentele in interiorul meu. Erau atat de multe, incat, cu greu m-a putut inchide …
Inainte sa plece, s-a uitat inapoi, privindu-l … A izbucnit in lacrimi … Apoi, a plecat. Ii era greu sa mearga cu mine in mana, deoarece era coplesita de toata greutatea emotiilor. Asa ca a luat un taxi.
Am ajuns pe peronul din gara. Am vazut ca era dezorientata, si ca trenul ei trebuia sa plece din clipa in clipa … S-a uitat cu parere de rau la mine, si , mi-a dat drumul. Acolo, in mijlocul peronului. A vrut sa scape de tot ce a legat-o de el. A inceput sa mearga cu pasi domoli spre tren … Deodata, se intoarce, si alearga spre mine. M-a luat in mana si s-a asezat pe o banca … M-a strans in brate, si spunea ca: “Este bine in gara, ca miroase a dor” …
