Degeaba zâmbesc, buzele-mi sunt căzute.
Confund pielea ta cu un miez de pâine, întărit, în care nu-mi pot înfige degetele. Şi dinţii îmi sunt prea slabi.
Am rămas cerşetorul tristeţii, flămând după puţină hrană a sufletului. Un sărut de mai apuc, trăiesc şi până maine…
