Dor..

Am plecat…am inchis o mie de usi, cu o mie de lacate pentru o mie de ani de acum inante…Am cedat in fata dragostei pentru ca era mai puternica decat mine, am strans pumnii, am scrasnit din dinti si mi-am vazut de drum… Lacrimi amare pe obraji curg acum, se innoada in barba si picura mai departe pe tastele prafuite. Mintea zburda hai-hui printre amintiri – si placute, dar mai mult neplacute…Inima tremura ca un firicel de iarba in adierea vantului de dimineata. Gandurile mi se frang la jumatatea drumului catre tine…Planurile s-au spulberat demult…Ideile se spulbera visand in continuare…Cand incepi sa realizezi ca intr-adevar exista anumite lipsuri, de orice fel, incepi sa-ti faci probleme, sa-ti pui intrebari, sa iti dai singur un raspuns sau macar sa gasesti un motiv plauzibil pentru tot ce se intampla…Incerci sa gasesti un motiv atunci cand nu-ti raspunde la mesaje, cand nu te suna doua zile sau are telefonul inchis,cand nu te cauta, dar cand ai motivul in fata ta si il vezi clar cu ochii mari, bine deschisi…e o problema.

Cu ce-am gresit? Nu stiu. Dar mi-e clar ca n-am sa ma mai repet…

Ma voi gandii la tine in fiecare zi. O parte din mine e speriata ca va venii o vreme cand tu nu vei mai simtii acelasi lucru, ca vei uita cumva ca noi doi am impartasit orice impreuna !

Mi`e greu sa accept ca pot sa pierd din nou pe cineva drag..
As avea atat de multe sa iti spun ..... !
Noapte buna :| .